luni, 25 noiembrie 2013

Personalitatea


Tema: Personalitatea

Ați observat de-a lungul parcurgerii lecțiilor de psihologie că fiecare dintre noi diferă în funcție de particularități ce apar în cadrul prcepției, reprezentărilor, a mamoriei și chiar a gândirii. Probabil că vă întrebați unde le integrăm pe toate acestea...răspunsul este unul simplu: în personalitate. De asemenea, aceasta diferă de la un om la altul. Spre exemplu putem spune despre cineva că este imatur, sau din contră-prea matur pentru vârsta lui, sau că are o personalitate puternică etc. Cum putem afla ce este defapt personalitatea, cum ne putem înțelege propriul fel de  ”a fi”, vom afla în cele ce urmează.
Pentru început, când ne gândim la personalitate, ne gândim excusiv la o persoană, la un individ, la un personaj care gândește, simte, reacționează diferit în funcție de solicitările sale la mediu. Însă, ne-am gândit verodată care este diferența dintre ele? Ce este un individ? Dar individualitatea? Aceeași întrebare o putem avea când ne gândim la persoană, personalitate sau chiar la personaj.
    Termenul de individ este utilizat atât în psihologie cât și în alte ramuri ale științei, precum biologia. Putem vorbi de individ când vorbim de un animal, pentru că acesta este o entitate vie, care nu poate fi dezmembrată fără a-și pierde identitatea, de unde rezultă că individul desemnează caracterul indivizibil al organismului ( Zlate, 2009). Acesta prezintă următoarele caracteristici:
  • ·         Este în întregime un produs determinat biologic;
  • ·         Este un reprezentant al speciei, fie umană, animală sau vegetală;
  • ·         Este o noțiune aplicabilă tuturor organismelor 

   Orice individ este diferit față de ceilalți din punct de vedere al organizarii sale, trăsăturile sale unificându-se într-un mod unic ce desemnează individualitatea lui. Aceasta este individul împreună cu propria organizare specifică.
    Individul luat în accepțiunea lui psihologică reprezintă persoana. Aceasta este determinată social istoric fiind aplicabilă doar omului.
     Personajul reprezintă manifestările personalității în afară, fiind veșmântul social al acesteia adică un înveliș protetor.  Paul Popescu Neveanu definea personalitatea ca fiind un macrosistem al invarianților informaționali și operaționali ce se exprimă constant în conduită și sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect.
     Personalitatea prezintă mai multe caracteristici, de la caracterul sistemic, unde este compusă din mai multe elemente corelate și legate intre ele, până la unicitatea sa. Ea este relativ stabilă, având însușiri esențiale, definitorii pentru om, fiind organizată și având posibilitatea de a se  restructura, modifica și perfecționa în diferite grade. Pentru a asigura dezvoltarea personală și supraviețuirea, personalitatea îl determină pe om să se adapteze la mediu.
    Dupa cum spuneam,  personalitatea nu este altceva decât un macrosisitem care înglobează numeroase aspecte. Unul dintre aceste aspecte este temperamentul. Acesta oferă informatii cu privire la modul în care reacționează un om, la firea sa, dacă este calm sau agitat, mobil sau rigid. Un alt aspect îl reprezintă aptitudinile care conferă maniera de desfașurare în diferite activații ale unei persoane. Caracterul desemnează trăsăturile valorice ale omului pe care le etalează în mediul socio-cultural. De aceea, de cele mai multe ori  asociem personalitatea cu nivelul de inteligență, gradul de creativitate și chiar la temperament. Astfel,  laturile personalitatii sunt:
  •  Inteligenta=latura rezolutiv-productiva
  •  Temperamentul= latura dinamico-energetica
  •  Aptitudinile=latura instrumental-operationala
  • Caracterul= latura relational-valorica
  • Creativitatea=latura transformationala

Tipuri de personalitate

Așa cum afirmam mai devreme, fiecare om este unic, are propiul sistem de gândire, de relaționare, de anticipare. Dar dacă omul este persoană și este unic și diferit, înseamnă că și personalitatea este diferită, existând mai multe tipuri ale acesteia.
Probabil că ați observat în viața cotidiană diferitele manifestări ale oamenilor din jurul vostru. Unii dintre ei par foarte imaturi, altii din contră- prea maturi pentru vârsta biolgică pe care o au.
Personalitățile imature se caracterizează printr-o ineficiență în ceea ce privește functionalitatea situatională. Dispune de o simplitate a structurilor psihice componente și de slabe posibilitati adaptative. Aceștia nu știu să se comporte corespunzator mediului înconjurator, în anumite contexte recurgând la acțiuni mult prea infantile.
Personalitățile mature sunt opusul celorlalte, dispunând de o mare eficiență și flexibilitate, dar și de o compexitate structural functională. Sunt persoane care reusesc să își rezolve problemele sau să își accepte înfrângerea continuând lupta într-un mod demn și plin de respect.
Personalitățile accentuate sunt cele care întotdeauna vor ieși în evidență datorită caracteristicilor care ies din comun, mult mai acute și stridente față de restul populației. O mare atenție trebuie acordată acestui tip pentru dispoziția pe care o are în alunecarea spre patologic, în special atunci când există condiții nefavorabile de viață.
Personalitățiile anormale sau destructurate sunt tipurile care se deosebesc atât de mult de restul populației, încât nu sunt capabile de adaptare.    
  
Obiective:
- captarea atenției elevilor prin expunerea unor imagini printate sau proiectate;
- solicitarea elevilor de a prezenta un eveniment din viata pornind de la imaginile vizualizate, exprimandu-si totodata emotiile  resimtite;
- dezvoltarea creativității, atenției prin interacțiunea de grup;
- fixarea informațiilor  prezentate prin completarea unor grile deschise cu noile concepte achizitionate;
- dezvoltarea vocabularului elevilor cu terminologie de specialitate prin solicitarea elevilor de a elabora un text coerent si corect din punct de vedere  psihologic; acordarea de feedback-uri reciproce;
- îmbunătățirea relațiilor între membrii clasei prin intermediul interacțiunii de grup și a jocurilor de rol;
- redarea, de către elevi, a informațiilor prezentate, cu propriile cuvinte și într-o manieră inteligibilă;
                                                                                    



Bibliografie:
Zlate, M., Cretu, T., Mitrofan, M., Anitei, M. (2005).„Psihologie–manual pentru clasa a Xa. Bucuresti:Aramis