Dificultati  pe care le putem intalni in debutarea profesiei didactice

Dacă privim cariera din prisma sociologilor, ea reprezintă o multitudine de roluri jucate de individ, în sensul că fiecare rol este temelia celui ce va urma.

Sub aspect psihologic, alegerea de roluri şi succesul în exercitarea lor depind de aptitudinile, interesele, valorile, trebuinţele, experienţa anterioară şi aspiraţiile persoanei în cauză. ( Jigău, M., 2003, apud Fman, 1998).

Datorită importanţei pe care individul dar şi societatea o acordă astăzi, cariera a devenit obiect de studiu pentru multe discipline ştiinţifice. Printre cele care se ocupă şi de acest domeniu se află: ştiinţele educaţiei, managementul, psihologia dar şi carierologia.

Debutul în orice profesie este deopotrivă dificil, stresant, dar şi stimulativ, oricât de pregătit profesional este noul intrat în câmpul muncii. Condiţia de bază pentru angajarea în învăţământ este dată de absolvirea modulului pedagogic în perioada de formare iniţială, însă nu reprezintă suficienţă, deoarece dificultăţile, complexitatea situaţiilor cu care se vor confrunta tinerii angajaţi nu sunt cunoscute complet, nici macar din punct de vedere teoretic.
Nicio pregătire prealabilă, de altfel, oricât de bine ar fi făcută, nu poate elimina total problemele cu care se vor confrunta debutanţii, deoarece se ştie că cel mai puţin previzibil în această ecuaţie descrisă de procesul de învăţământ este elevul.
         Enăchescu, analizând suprasolicitarea sub acţiunea unor factori stresanţi din mediul extern (biologic, psiho-social, profesional, şcolar, familial, etc.) ierarhizează, ca etape ale adaptării profesionale:
• Surmenajul cu scăderea atenţiei, a interesului pentru muncă, urmat de fenomene de decompensare – randament scăzut, dezinteres, etc.;
• Oboseala, ca urmare a suprasolicitării, cu manifestarea unei stări de indispoziţie, epuizare fizică şi nervoasă, deficit de atenţie şi frecvente erori;
• Epuizarea nervoasă cu manifestări de nelinişte, iritabilitate, astenie fizică şi intelectuală, cefalee, ameţeli, cu forma cronicizată denumită „nevroza de supasolicitare”.
Atunci când vorbim de probleme de adaptare şi situaţii care generează stres la locul de muncă, schimbări recente în modul de viaţă al indivizilor generează stresul situaţional, denumit şi stres cultural.
        Problemele cel mai des evidenţiate de cadrele didactice debutante, subliniate de M Craşovan (2005) sunt legate de:
• comunicarea cu elevii;
• rezolvarea situaţiilor conflictuale;
• relaţiile cadru didactic – elevi – părinţi;
• situaţii tensionate cu colegii sau superiorii;
• proiectare didactică;
• modalităţi de evaluare.
           Dificultăţi caracteristice începutului carierei cadrului didactic surprinse de I.Radu, M.Ionescu (1987):
• dificultăţi de a găsi un limbaj accesibil elevilor, conforme cu posibilităţile lor de înţelegere;
• necunoaşterea psihologiei şcolarului şi dificultatea relaţionării profesor-elev;
• erori în apreciere şi notarea performanţelor elevilor;
• organizarea şi realizarea cu dificultate a lecţiilor practice;
• lipsa experienţei în munca de diriginte;
• nestăpânirea elevilor cu dificutăţi de învăţare ori tulburări de comportament.
         Dintre atributele care pot defini un climat tensionat pe care îl poate trăi un profesor, chiar de la debutul activităţii sale, sunt: frustrare, nepăsare, distanţare afectivă, neangajare, autoritate, restrictivitate, evidenţiate în cadrul relaţiilor sociale la clasă, al gradului de încredere-neîncredere între profesori, în tipul de autoritate exercitat, manifest la nivelul instituţiei de învăţământ. Astfel, asupra individului, care prezintă în mod particular nivel de anxietate, manifestări nevrotice, toleranţă la situaţii incerte, se răsfrâng surse de stres legate de:
• rolul exercitat în organizaţie;
• aspecte ale dezvoltării carierei profesionale;
• relaţiile profesionale la locul de muncă;
• structura şi climatul organizaţional.

Valentina Rosu