Asocierea anxietăţii ca simptom cu funcţionarea socială la copii cu şi fără tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD)

Asocierea anxietății ca simptom cu funcținarea socială la copii cu și fără tulburare de hiperactivitate deficit de atenție (ADHD)

ABSTRACT

Deși tulburarea de atenție (ADHD) este întâlnită frecvent cu tulburări perturbatoare de comportament, mai puțin se știe despre ADHD și anxietate comoridă. Pentru a îmbunătăți înțelegerea cu privire la asocierea dintre anxietate și uncționarea socială, au fost studiați 223 persoane de la 6 la 9 ani, băieți și fete de diferite etnii (M=7,4 ani), cu și fără ADHD. Potrivit părinților, copii cu ADHD și anxietate (n=46) și doar ADHD (n=71) au fost în mod constant mai puțin competenți social în comparație (de exemplu, nici o anxietate și ADHD: n=80) cu copiii doar cu anxietate (n=26), care nu diferă unul de altul. Un model similar apărut pentru ratingul cadrelor didactice în care tinerii doar cu ADHD și ADHD cu anxietate au prezentat cele mai multe probleme sociale, dar ele nu diferă unul de altul. Aceste date sugerează că anxietatea comorbidă nu intensifică disfuncțiile sociale între copiii de 6-9 ani cu ADHD. Considerăm rezultatele într-un cadru psihopatologic de dezvoltare pentru a înțelege mai bine dezvoltarea socială la copiii cu ADHD și anxietate.

1.Introducere

Tulburarea de atenție (ADHD) este caracterizată de un debut precoce a nivelurilor în dezvoltare și de și nivelurile de diminuare a comportamentului neatent-dezorganizat și / sau de hiperactivitate-impulsivitate. ADHD prezice prospectiv realizarea substandardelor  academice, disfuncţiei neuropsihologice, instabilitatatii profesionale, și problemele de substanțe. Chiar și copiii care au fost trataţi intensiv de 14 luni(de exemplu, evaluarea atentă a medicamentelor, intervenții integrate bazate pe părinte și școală) și a căror simptome de ADHD s-au  îmbunătățiţ în mod semnificativ, au prezentat  depreciere în adolescență. Aceasta arată că semnificația clinică a ADHD transcende lipsa de concentrare / hiperactivitate ADHD, deoarece compromite persistent funcționarea socio-emoționala și de comportament de-a lungul timpului.

Copiii cu ADHD au în mod constant şanse mai mari de comorbiditate decât de obicei în curs de dezvoltare pentru copii. Meta-analiza lui Angold (1999) a estimat că copiii cu ADHD au de 11 ori mai multe şanse de a avea tulburări sfidătoare de opoziţie (ODD) sau tulburări de comportament (CD) decât tinerii fără -ADHD şi fete cu ADHD care au avut mai mult comorbiditate cu ODD și CD-ul în copilărie și în adolescență decât fetele fără ADHD. Deși CD ODD  a fost integrată în modele de ADHD, există un decalaj în cunoaștere cu privire la caracterul de ADHD și anxietate comorbida, în ciuda faptului că anxietatea frecvent co-apare cu ADHD. Cei cu  ADHD au de trei ori mai multe şanse de a avea o tulburare de anxietate decât copiii fără ADHD (Angold et al., 1999) și 33% dintre cei 579 de copii  cu ADHD combinat  au o tulburare de anxietate în studiul Tratamentului Multimodal (MTA) al ADHD. Copiii cu ADHD și anxietate aratade asemenea, modele divergente de asociere, inclusiv tempo-ul cognitiv lent și inhibarea răspunsurilor faţă de copiii numai cu ADHD . În cadrul studiului MTA, copiii cu ADHD și anxietate comorbida răspund mai favorabil la tratament comportamental decât copiii cu ADHD fără anxietate.

2. Metode

2.2. Proceduri

Pentru a determina eligibilitatea, părinţii au completat ecranele telefoanelor şi familiile eligibile care au fost interesate în participare şi le-au trimis mailuri cu scalele de rating. După obținerea acordului părinților, am trimis scale de rating paralele profesorilor. Familiile au fost apoi invitate în laboratorul nostru pentru evaluările în-persoană. Aproximativ 85% dintre copii au fost fără medicaţie în timpul vizitei în laborator. În urma consimțământului părinților și acordul copilului, părinţii  au completat un interviu de diagnostic structurat și scale de rating în timp ce copiii au completat teste de abilitate cognitivă, realizarea academică și funcţii neuropsihologice. Ori de câte ori a fost posibil, copiii au fost evaluaţi fără medicaţie. De asemenea, părinții și profesorii au fost rugați să completeze scale de rating pe baza comportamentului fără medicaţie a copilului. Intervievatorii au fost în mare parte studenţi doctoranzi  în psihologie clinică care au absolvit cursuri postuniversitare în evaluarea psihologică, precum și mai mulți studenți cu BA-nivel. Toţi operatorii  au lucrat  2 zile de training intensiv, condus de primul autor pentru a standardiza administrarea de măsuri și interviuri. Toate persoanele intervievate au fost, de asemenea, oarbe  la statutul de diagnostic al copilului iar  Instituţional Review Board a aprobat toate procedurile de studiu.

2.3 Măsurători

2.3.1. Programul de interviu pentru determinarea diagnosticului pentru copii – a patra ediţie

            Acest interviu parental, administrat de calculator şi total structurat a constatat prezenţa a tulburări mentale DSM-IV la copii. Toate criteriile DSM-IV (exemplu: persistent, vârsta debutului, deprecierea) au fost evaluate pentru fiecare tulburare ( exemplu: anxietate, ADHD). DISC-IV-ul este utilizat într-o arie largă, de validare extensive şi sunet psihometric. Fiabilitatea test-retest pentru ADHD de la DISC variază de la 0.51 la 0.64 în experimentele DSM-IV. O recenzie recentă aduce de asemenea dovezi pentru prorprietatile puternice psihometrice ale DISC-IV, incluzând validitatea prezicerii şi sensibilitatea la efectele tratamentului. Am constatat opt tulburări de anxietate cu DISC-IV:  fobie socială(n-6, 2.7%), tulburare obsesiv compulsiva(OCD) (n=6;2.7%), tulburare a anxietăţii generalizată(GAD) (n= 7; 3.1%), stres post-traumatic(PTSD) (n=3; 1.3%), frică de separare(SAD) (n=14; 6.3%), fobie specifică(n=55; 16.1%), agoraphobia (n=1; <1%), şi panică (0.0%). Copiii erau consideraţi a avea o tulburare de anxietate dacă îndeplineau criteriile de diagnostic complet pentru cel puţin una din cele opt tulburări de anxietate pe care le-am evaluat pentru folosirea DISC.

2.3.2. Lista pentru comportamentul copiiilor şi formularul de raport al profesorilor pentru vârstele 6-18

CBCL şi TRF sunt ambele scale de câte 113 elemente de evaluare a evaluării  psihopatologiilor copiiilor, competenţă şi depreciere. Fiecare element este măsurat de la 0 la 2. Bazat pe date normative a 3210 copiii cu vârste între 6 şi 18 ani, CBCL-ul şi TRF-ul rezultă scale de dezvoltare a problemelor exteriorizate şi interiorizate, la fel că şi competenţe şi deprecieri.  Ne-am concentrat pe problemele sociale pe o arie restrânsă a scalei (alpha=0.82 şi 0.79 pentru CBCL,respective TRF), care constau în 11 itemi, inclusiv “Plângeri de singurătate” şi “Nu se înţelege cu alţi copii”.

2.3.3 Scala preferinţelor sociale Dishion (Dishion, 1990)

Aceasta este o măsurătoare de trei elemente de acceptare, respingere şi  ignoranţă parentală sau profesorală. Preferinţa socială a fost anticipată din scorurile iniţiale sociometrice şi a fost semnificant corelată cu comportamentul antisocial, depresie şi  asocieri deviante de la caz la caz (rs=0.60, 0.30 şi 0.51). Am substras respingerea din scorul acceptării şi apoi am inversat scorul diferenţei că să estimăm preferinţele soiale negative şi să aproximăm distribuţia Poisson pentru analize statistice (alpha=0.78). Această metodă a fost receptivă la diferenţele de grup în alte studii despre ADHD şi preferinţe sociale.

2.3.4. Scală de evaluare depreciativă

Un total de cinci elemente au fost completate de către părinţi şi profesori pentru a evalua nevoile copiiilor pentru tratament datorită problemelor în relaţiile cu colegii de joacă, fraţi, progres şcolar, încredere de sine, iar familia a utilizat un system de notare de şapte puncte ce pornea de la “Nicio problemă/Nu are nevoie de tratament” la “Probleme extreme/Cu siguranţă are nevoie de tratament”. Am utilizat un singur element ce evalua felul în care problemele copilului afectează relaţia cu colegii. Studii anterioare au arătat stabilitate adecvată la testarea şi retestarea odată la un an cu profesori diferiţi ce evaluau acelaşi copil şi acceptarea validităţii când s-au folosit alte scale de evaluare depreciativă.

2.3.5. Sistemul de notare a aptitudinilor sociale – Scala tuturor aptitudinilor sociale

Pe parcursul a 20 de itemi, părinţii şi profesorii au notat cooperarea, controlul de sine, asertivitatea şi responsabilitatea copiiilor. Bazat de esantionane normative, am analizat denumirile aptitudinilor sociale ca fiind : sub medie, medie sau peste medie. Scorul total al acestui test a fost folosit în evaluări similare ale ADHD-ului şi a demonstrat o foarte bună şi discriminatorie validitate.

2.4. Proceduri analitice ale datelor

Pentru a revizui, scopul studiului a fost să se evalueze funcţionarea socială în patru grupuri de copii bazat pe diagnosticul lor de ADHD şi anxietate. Pentru a suplimenta utilizarea frecventă a strategiilor centrate pe variabile în cercetări clinice, abordarea cercetatorilor a reflectat o creştere a recunoaşterii pe valoarea metodelor centrate pe indivizi în psihopatologii în curs de dezvoltare. Au fost examinate următoarele 4 grupuri (unii copii au avut mai mult de o tulburare de comportament): (1) ADHD şi anxietate (n=46, 13.0% OCD, 6.5% PTSD, 19.6% SAD, 8.7% fobie socială, 15.2% GA, 78.3% fobii specifice), (2) ADHD (n=71),  (3)anxietate (n=26; 3.8% agorafobie, 19.2% SAD, 7.7% fobie socială, 73.1% fobie specifică), şi (4)  comparaţie de tineret (n=80).  1% din comparaţia de tineret (nici anxietate, nici ADHD) au primit diagnosticul pentru ODD şi depresie majoră, potrivit DISC. Niciun alt diagnostic nu a fost pus în acest grup. Mai întâi, vârsta şi sexul, dar nu şi rasa etnică, au fost correlate semnificativ cu rezultatele.  În consecinţă, au inclus vârsta şi sexul că şi covariabile pentru toate modelele relevante. Rasa etnică a fost corelată cu SRSS şi a fost de asemenea inclusă ca şi covariabilă. Aşadar, fără atribuire aleatorie, efectele tratamentului nu pot fi sesizate riguros. Pentru a acomoda distribuţiile denaturate ale măsurării funcţionării sociale severe, au folosit regresia Poisson folosind ecuaţii estimate generalizate şi regresie logistică ordinal pentru SRSS. De exemplu,  statistica denaturată include 1.1 pentru scala Dishion şi 1.8 pentru TRF. În al treilea rând, pentru a evalua potrivirea modelului  în ansamblu pentru fiecare măsurătoare a funcţionării sociale, am introdus vârsta şi sexul ca şi covariabile şi statutul diagnosticului pe grup (ADHD şi anxietate, ADHD, anxietate, comparaţie de tinereţe) ca şi efect principal.

3. Rezultate

3.1. Probleme sociale

Urmărind vârsta şi sexul, s-a observat un efect semnificativ pentru grupurile de diagnostic şi problemele sociale CBCL. Comparaţii între cele două grupuri grupate câte două, au sugerat că grupul comparativ de tineri şi copiii doar cu anxietate au semnificativ mai puţine probleme decât copiii cu ADHD şi anxietate, dar şi decât cei doar cu ADHD. Grupul cu ADHD + anxietate a avut semnificativ mai multe probleme sociale decât copiii doar cu ADHD.

Problemele sociale TRF au fost de asemenea sensibile la diferenţele dintre grupurile de diagnostic; copiii cu ADHD au avut semnificativ mai multe probleme sociale decât cei cu anxietate şi copiii cu ADHD şi anxietate au avut mai multe probleme sociale decât grupul comparativ şi copiii cu anxietate.

Nicio altă comparaţie semnificativă între perechi nu a fost observată între cele patru grupuri de diagnostic.

3.3. Deficienţa socială

Evaluarea părinţilor privind insuficienţa socială a copiilor a arătat o variabilitate semnificanta în funcţie de grupul de diagnostic. Încă o dată, grupul comparativ şi copiii cu anxietate au relaţii deficitare cu colegii decât copiii cu ADHD şi anxietate. Un patern similar a fost observat în raport cu copiii cu ADHD. Cu toate acestea, nu au fost observate diferenţe semnificative între grupul cu ADHD şi grupul cu ADHD şi anxietate. Nu a fost nicio asociere semnificativă între grupurile de diagnostic şi evaluările profesorilor privind deficienţa socială. Pentru a evita eroarea de tip I, nu au fost făcute comparaţii post-hoc între cele patru grupuri.

3.4. Competenţe sociale

În cele din urmă, au evaluat asocierea grupurilor de diagnosticare în privinţa competenţelor sociale folosind denumiri ordinale (scăzut, mediu, ridicat) derivate din SSR (o scală de evaluare privind competenţele sociale). S-a observat un efect semnificativ pentru grupul comparativ de tineri şi copiii cu anxietate, copiii din aceste grupuri având şanse mai mari de a avea competenţe sociale medii sau mari decât copiii cu ADHD + anxietate. Tinerii din grupul comparativ şi copiii cu anxietate au de asemenea şanse mai mari de a fi competenţi din punct de vedere social (nivel mediu sau ridicat) decât copiii cu ADHD. Totuşi, nu au fost observate diferenţe semnificative între copiii cu ADHD şi anxietate. Nu au fost observate asocieri între grupurile de diagnostic şi evaluările profesorilor privind competenţele sociale şi nu au fost făcute comparaţii post-hoc.

      Consider ca este foarte important sa ne axam atentia asupra copiilor cu ADHD deoarece cazurile sunt din ce in ce mai dese.Atat anxietatea cat si stresul incep sa apara la majoritatea copiilor.Am considerat aceasta cercetare foarte interesanta si extrem de bine reusita procedura fiind una destul de complexa insa cu rezultate semnificative.



by Roșu Valentina